Iarăși iarnă

Fulgi moi, pufoși cad ca niște vise și se lasă duși  într-un dans al vieții.

Merg pe drum și zîmbesc fără să vreau. Frumusețea iernii  e molipsitoare.
Oamenii care îi întîlnesc îmi zîmbesc și ei. Suspect. :)     Ninge.   S-au lipit fulgi de haina mea  și mă transformam încet într-o Albă ca Zăpada. Nu observasem. Poate de aceea  și stîrneam zîmbetul celor întîlniți în cale   :)