Ninge întîi

Merg pe stradă și mă pierd în ninsoare. Cad fulgi mari din cer, ca o binecuvîntare. Pașii mei se fac tot mai mici, mai mici, pitici...  Vreau să mă opresc și să mă pierd în ninsoare. E atît de frumos!
Cu ochii mari și cu zîmbetul pe buze, apărut involuntar, privesc o lume transformată în poveste.
Vrăjită, încremenită, mă simt inaptă de a mai merge. Sunt în fața unui miracol!  NINGEEEEE!!!  :)
Mă opresc în mijlocul universului  și  privesc,  dar nu privesc departe magia e chiar lîngă mine.
Pinii din fața Casei de Cultură- unicul verde din peisaj, primesc veseli din praful magic, parcă  ar fi pudrați pe vîrfuri...   pînă și băltoacele de pe drum par speciale. Fulgii mari se transformă  în apă în  bucățele de vată din zahăr brun  :)

Sunt în centrul universului !!!   și ninge  de-asupra mea  :))))