pic, pic

Cad picături de apă din streșina casei. Parcă ar fi o muzică: pic, pic, pic...
E noapte, dar le văd imaginar cum se preling încet de pe marginea acoperișului, adunîndu-și forma.
Le simt căderea asemeni unui zbor  și apoi  pic! pliosc! dispar, contopindu-se cu toată apa, care s-a adunat jos,  mii de picături care le așteaptă pe cele de sus.