de ce ne legăm de unii oameni?

mii  de ațe, trase ,   așa,    cîte un fir   din stofa sufletului meu.  orice zîmbet, orice atenție care mi-o acorzi  se transformă  într-un  cui  de care se mai anină un fir și se destramă  din stofa sufletului meu.  un nou fir care mă leagă de tine.
 și-atunci cînd îmi dai motiv să cred că  nu exist în preajma ta, în mintea ta și nu e loc de mine în gîndul tău,   e ca și cum ... ( ai lega  un dinte cu o sfoară de mînerul ușii  și ai trage...)  doare.   doare  îngrozitor de tare.
se rupe firul   și  rămîne  locul gol  în haina sufletului meu.  Atîtea fire trase, scoase. o  haină zdrențuroasă.    locurile lipsă  lasă să se prevadă înlăuntrul meu. și asta mă face să mă simt vulnerabilă.

de ce ne legăm de unii oameni?