Alerg pe cărări de gânduri. De o parte și de alta gânduri care mă chinuie, gânduri - ramuri cu spini ascuțiți care-n graba mea de a junge la capătul drumului mă zgârâie. Se anină de hainele mele, de pielea mea și mă țin pe loc până scap de ele, dar totuși rămân urme. Rămân hainele mele - zdrențe și corpul poartă cicatrici. Unele se vindecă imediat, de parcă nici nu ar fi fost, iar altele vor durea mereu probabil.
Capătul e undeva într-un luminiș. Nu mai e mult până ajung la el. Îl simt aproape. Acolo voi scăpa de orice gând care mă chinuie. Acolo voi fi și eu lumină. O rază de soare. Un gând cald. Un gând frumos. :)