Alerg pe cărări de gânduri. De o parte și de alta gânduri care mă chinuie, gânduri - ramuri cu spini ascuțiți  care-n graba mea de a junge la capătul drumului mă zgârâie. Se anină de hainele mele, de pielea mea și mă țin pe loc până scap de ele, dar totuși rămân urme. Rămân  hainele mele - zdrențe   și   corpul  poartă cicatrici. Unele se vindecă imediat, de parcă nici nu ar fi fost,  iar altele vor durea mereu probabil.
 Capătul e undeva într-un luminiș. Nu mai e  mult până ajung la el. Îl simt aproape.  Acolo voi scăpa de orice gând care mă chinuie. Acolo voi fi și eu lumină.  O rază de soare. Un gând cald.   Un gând frumos.  :)