Zâmbesc stelelor.
Cu capul sus privirea-mi mângâie norii.
Gândul meu zboară și se așterne pe cărări nestrăbătute încă.
În fiecare zi împletesc vise într-o pânză.
Îi dau culoare fiecărui vis, de parcă ar fi o floare.
Eh! Câte flori am eu!
Picioarele mele ating pământul.
Îi simt puterea și energia.
Sunt puterea și energia care vor crește și florile mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu